|
Municipiul Iaşi are o lungă şi bogată istorie caracterizată prin cultură, religie şi ştiinţă. Oraşul este menţionat pentru prima dată oficial la începutul secolului al cincisprezecelea. Deoarece unele clădiri sunt mai vechi, se crede că oraşul exista cu mult înaintea primei sale menţionări. Oraşul Iaşi a fost menţionat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Legendele însă plasează întemeierea Iaşilor în timpuri imemoriale, când domnul ţării Moldovei striga un cioban pe nume Dediu, sa iasă din coliba lui să vorbească cu stapânul ţării Moldovei, astfel: Ieşi până afară să vorbim ceva!; astfel, ar fi rămas numele târgului pe care domnul voia să-l întemeieze pe locurile străbatute de ciobanii lui Dediu. Din punct de vedere istoric, numele reflectă, după părerea unor specialisti, prezenţa aici a unui grup de alani, ce purtau şi numele de "iaşi". Un număr mic de istorici consideră că anul 1395 ar fi momentul atestarii oraşului, aceasta dată fiind găsită inscripţionată în biserica armenească din centrul vechi. Iaşi, oraş al începuturilor 1508 - Prima tipăritură românească 1640 - Prima şcoală de limbă maternă 1860 - Prima universitate românească 1856 - Grădina botanică 1896 - Teatrul Naţional 1918 - Case memoriale literare româneşti În Iaşi au trăit şi s-au format oameni ca mitropolitul Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Milescu Spătarul, Ion Neculce, savantul de renume european Dimitrie Cantemir. Tot de aici s-au ridicat de-a lungul vremurilor Gheorghe Asachi, Mihail Kogalniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, A. D. Xenopol, Vasile Conta, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creanga, George Ibraileanu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Marian Râlea, dr. C. I. Parhon, Horia Hulubei, Gr. Cobalcescu, Petru Poni, Radu Cernatescu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, Costache Negruzzi, Alexandru Philippide si Emil Racovita. Singurul român care a primit premiul Nobel, George Emil Palade, s-a născut la Iaşi. Dinamica populaţiei În ultimele decenii observăm o dezvoltare puternică a oraşului, pornind de la puţin peste 100.000 locuitori în 1950 şi ajungând la un oraş cu mai mult de 400.000 locuitori în anii 1990. În anii 1990 evoluţia a ajuns la o stagnare şi la începutul secolului XXI oraşul a suferit un declin minor, dar constant. Principalele cauze ale acestor mişcări demografice sunt migraţia internă şi externă şi natalitatea mai scazută.
|